Studiu: Situația câinilor fără stăpân din România-Politici, cadru legislativ și soluții

Articol de Roxana Pencea, Tudor Brădățan, Ianuarie 2015

Photo by Chinmay Singh from Pexels

”Câinii fără stăpân mai sunt numiți în România câini vagabonzi sau maidanezi și reprezintă alături de cei comunitari (oarecum îngrijiți dar care trăiesc în
spațiul public) un factor de mediatizare intensivă în special datorită cazurilor de atacuri asupra oamenilor. Atacuri ale câinilor cu sau fără stăpân sunt înregistrate pe întreg mapamondul. În România, după anul 1990, au fost înregistrate 11 cazuri de decese provocate de atacuri ale câinilor maidanezi.

Însă și alte țări se confruntă cu astfel de evenimente tragice. În Marea Britanie, din 2005 până azi, 17 oameni au murit în urma unor atacuri ale câinilor cu stăpân. Printre cele mai intens mediatizate cazuri din presa românească de atacuri ale animalelor sunt cele ale câinilor fără stăpân. Întreaga problematică este extensiv reflectată de presa autohtonă cu peste 12 mii de articole ce conțin cuvintele “câini fără stăpân” și aproape 25 de mii de articole ce conțin cuvântul “maidanez”. Situația câinilor de pe străzi a generat dezbateri deosebit de intense între iubitorii de animale și cei ce doresc cu orice preț eliberarea străzilor de patrupede.

Obiectul dezbaterilor este redus cel mai adesea la legalitatea și moralitatea actului de a pune capăt zilelor câinilor nerevendicați sau neadoptați, metodă care deși e preferată de autorități și beneficiază de alocări bugetare generoase și-a dovedit ineficiența pe termen mediu și lung. Cu toate că în toți acești ani s-au căutat soluții, constantele rămân aproape neschimbate – efective mari de câini pe străzi și autorități ineficiente.

Atât iubitorii de câini, cât și adepții eliminării lor de pe străzi reușesc să influențeze într-o oarecare măsură cadrul legislativ și activitatea autorităților. Conjunctura atacurilor soldate cu decese înclină însă atenția factorilor de decizie către adepții uciderii câinilor. Discursul deseori nedocumentat și emoțional al ambelor tabere distrage atenția de la conștientizarea unei probleme foarte grave adresată superficial și conjunctural de autorități. În acest peisaj confuz, factorii de
decizie, deja foarte puțin interesați de problematică, reușesc să rateze strategiile de acțiune bine ancorate din punct de vedere științific și cu șanse reale de reducere semnificativă a numărului câinilor fără stăpân.”

Citește tot articolul în bibliotecă.