Raport ACBD, decembrie 2015
”Câinii, datorită asocierii lor strânse cu oamenii, au o distribuție largă la nivel mondial. Deși mulți dinte câini pot fi diferiți din punct de vedere morfologic de lupi din pricina procesului de domesticire, ei încă mai păstrează caracteristicile sălbatice care îi fac membrii cu un potențial important în ordinul carnivorelor.
Câinii sunt în general hrăniți de către oameni fie direct, fie indirect oriunde aceştia există, şi prin urmare câinii nu pot suferii în general din cauza lipsei hranei. De asemenea ei sunt protejați de eventualul pericol ce îl constituie prădarea carnivorelor mari, prin anumite refugii sigure: satele sau locurile locuite de oameni. Acest ajutor direct sau indirect din partea oamenilor constituie un avantaj pentru câini, astfel apar densități mari de câini hoinari chiar şi în zonele sălbatice unde populația de carnivore este încă bine reprezentată .
Sunt necesare cercetări aprofundate pentru a studia şi cunoaşte care sunt interacțiunile spațiale şi comportamentale dintre câini şi alte specii de faună sălbatică, îndeosebi carnivore. Cunoaştem faptul că multe dintre carnivore pot influența major distribuția şi densitatea speciilor cu care se află în competiție directă sau indirectă (Palomares & Caro, 1999; Caro & Stoner, 2003). Rolurile diverse pe care le au câinii în această competiție câine-carnivore este în mare măsură necunoscută. După cum am arătat în acest studiu câinii pot avea un impact pe scară largă asupra populației de carnivore cu toate că nu fac o competiție acerbă carnivorelor pentru resursele de hrană, deoarece câinii pot utiliza o gamă largă de resurse de hrană: de la prădarea faunei sălbatice la deşeurile alimentare produse de oameni. În acelaşi timp câinii pot ocupa habitate variate, de la habitate urbane la habitate naturale sălbatice, astfel ei pot extinde impactul nociv pe care îl au chiar şi în zonele de interes conservativ (arii protejate) unde impactul asupra faunei sălbatice este unul major. Deşi suntem din ce în ce mai conştienți de problemele ridicate de prezența câinilor hoinari în zonele sălbatice, există încă puține inițiative susținute care să se adreseze la soluționarea acestor probleme.
Fără o evaluare și monitorizare adecvată a mărimii populației de câini hoinari și a densității acesteia, a modului cum aceasta este structurată și modul în care se menține, este imposibil să organizezi o intervenție în vederea diminuării numărului de câini hoinari din habitatele forestiere, care să fie bine organizată, executată cu succes și eficientă.”
Citește tot articolul în bibliotecă.