Actualizare 30.11.2022: Cea mai recentă variantă a documentului poate fi găsită pe acest link.
Luna trecută am finalizat analiza legislativă relevantă pentru animalele domestice hoinare și fără stăpân în România. Au fost analizate legile naționale, dar și normele europene.
Enumerăm mai jos câteva concluzii.
- Dialogul constructiv între instituții și autorități publice responsabile pentru situația animalelor hoinare și reprezentanți ai societății civile lipsește, deciziile cu privire la transarea problemei se iau neparticipativ, creând o mai mare breșă de credibilitate între factorii interesați.
- Lipsa informațiilor corecte cu privire la numărul real al animalelor hoinare cu sau fără stăpân, a stării lor de sanatate, a efectelor lor asupra sănătății și siguranței publice și dinamicii de mediu, precum și incarcatura emoțională, care domină opinia publică și agenda media, au contribuit în egală măsură la îndepărtarea societății românești de găsirea unei soluții viabile și agreate de majoritate cu privire la aceasta problemă.
- Deși numeroase mușcături sunt raportate anual, numărul câinilor hoinari în România este necunoscut, autoritățile locale neavând o evidență concretă a acestora.
- Din acestă analiză legislativă, reiese o nevoie evidentă de legiferare a situație pisicilor hoinare, care să urmărească o mai bună gestionare și o reducere, sau un control mai strict al numărului lor, pentru a reduce impactul negativ asupra biodiversității, sau sănătății publice.
- O legislație națională adaptată acestei nevoi trebuie să ia în considerare transpunerea prevederilor din legislația Uniunii Europene, mai concret a articolului 133 din Regulamentul de procedură a Parlamentului European, care:
– invită statele membre să adopte strategii de gestionare a animalelor de companie, inclusiv sterilizarea, necesară pentru a controla numărul de câini și pisici nedorite și promovarea deținerii responsabile de animale de companie;
– solicită autorităților locale și regionale să facă sterilizarea obligatorie pentru câini și pisici, cu excepția cazului în care îngrijitorul deține autorizație de reproducție a animalelor.
Documentul complet poate fi consultat mai jos: